ARTICOLE
A face Taichi afară sau la interior?
În momentul în care îți propui să practici Taichi, poți să privești lucrurile ca pe un proces de autocunoaștere.
Acest proces se referă atât la aspecte de natură fiziologică – observi că ai diverse limitări sau blocaje fizice, gen te dor genunchii sau stai înclinat – cât și de natură psihologică – descoperi, de exemplu, că ești nerăbdător sau îți ies la suprafață diverse ticuri pe care nu știai că le ai.
***
Click aici pentru detalii despre cursurile noastre de TAICHI şi SABIA TAICHI.
***
În viața cotidiană aceste aspecte nu ies, neapărat, în evidență, de cele mai multe ori noi înșine nepermițându-ne luxul de a le remarca, de a le avea în vedere, chiar dacă poate le-am observa. Pur și simplu avem întotdeauna altceva „mai important de făcut”. Avem nevoie să ne acordăm suficient de mult timp nouă înșine pentru a remarca aceste aspecte.
În general aceste aspecte, aceste „neajunsuri”, nu par a fi nocive, dacă este să ne privim viața „în mare”. Dar, la o adică, poate că aceste „mici neajunsuri” ne împiedică să avem o perspectivă complet diferită asupra vieții, ne împiedică să acționăm complet diferit, poate să realizăm lucruri la care nici nu putem visa…
Sau poate ne împiedică să avem o viață de o mai bună calitate, pur și simplu.
Și atunci contextul „a face Taichi” este un minunat prilej de a le descoperi și de a învăța să le depășim.
***
Click aici pentru detalii despre cursurile noastre de TAICHI şi SABIA TAICHI.
***
Și atunci aspecte precum „facem afară sau la interior” nu mai par să aibă atâta „greutate”. Vom putea fi capabili să privim această dilemă în mod pur obiectiv: există un spațiu adecvat pentru a exersa Taichi în mod armonios, pentru noi înșine și pentru cei din jur?
Cum spuneam cu altă ocazie: îți trebuie spațiu „cât să întorci o vacă”. Și să nu deranjezi pe nimeni. În rest… liber. Te adaptezi în funcție de circumstanțe și afli despre tine ce te împiedică să faci într-un anumit context…
De exemplu poți descoperi despre tine că ți-e frică de ploaie sau de vremea înnorată. Da, dacă vremea este
mult prea potrivnică, nu e cazul să exagerăm și să ne expunem la intemperii periculoase. Dar altminteri… „nu e frig – suntem doar nepotrivit echipați”.
Și iată, din nou, cum contextul Taichi ne dezvăluie propriile limitări și ne învață despre adaptare.
Adriana Giurgeanu, Instructor
27 octombrie 2025
Gânduri despre Taichi
Ieri, la lecția de Taichi, am primit două lecții de viață, pe două teme mari.
Nu știu cum face Adriana, dar cam de fiecare dată plec cu mult mai mult decât o nouă formă din secvența la care lucrăm. Așa cum am aflat încă din prima zi, Taichi-ul ăsta, pe care îl practicăm, e despre noi, despre lucrul cu sine, despre echilibru, adaptare, cunoaștere și înțelegere. În primul rând, despre a ne ști, a ne simți, a ne vedea și a ne alege binele, mai binele.
Ieri tocmai am făcut și eu asta, în sfârșit…
Două lecții mari:
Prima a fost despre BLÂNDEȚE.
Doamne, cum a fost!
Ne opriserăm în poziția indicată, eram fiecare îndrumați să ne corectăm postura, iar degetele mele nu stăteau chiar în pumn… Și vine Adriana, mă vede, mă ajută ușurel să îmi corectez postura, și eu sar și mișc repede, asa cum fac de atâția ani, ca un copil care dă să ascundă greșeala…
Și o aud, cu voce dulce, caldă, cum îmi spune despre BLÂNDEȚE. Și m-a dus instant acolo unde eu, cu tuburi și găuri lăuntrice moarte de sete, ca o plantă neudată, înlemnită aproape, simt și văd cum mă umple, ca o apă vie, asta, BLÂNDEȚEA…
***
Click aici pentru detalii despre cursurile noastre de TAICHI şi SABIA TAICHI.
***
Auzeam cum curge în mine, cu zgomot, cu gâlgâit, umplând, umplându-mă… M-am umplut de miere, de BLÂNDEȚE. Uitasem de ea, de blândețe mie.
Mi-am dat-o mie de ieri seara, am avut-o și azi, o păstrez și e tare bună!
A doua a fost când am vrut eu să vad cât pot, pe când forțam deja. Tocmai de asta ne spusese la începutul lecției. De văzut cât putem, de ascultat de noi, de corp, de ajustat, de bine și nu de forțat, de relaxare și îmbunare, îmbunătățire. De acel prostesc „mai mult înseamnă mai bine”, de cât ne rupem pe noi înșine în loc de a ne face bine, de vanitate și de atenție la de ce vrem să ne forțăm. De limite și limitări, de relaxare, adaptare, înțelegere, acceptare.
***
Click aici pentru detalii despre cursurile noastre de TAICHI şi SABIA TAICHI.
***
Și atunci, când am atins limita, am auzit ecoul cuvintelor de mai devreme și m-am oprit. Mi-am permis să recunosc și să accept că acum atât pot și să mă odihnesc. Am renunțat la încordare și îndârjire.
În sfârșit, da, am ajuns și eu la lecția asta! În sfârșit, la Taichi…
Și seara de ieri și ziua de azi au fost pline de BLÂNDEȚE. Și de mai multă ușurință în toate.
Mihaela Gheorghe, Elev
13 iulie 2025
Taichi este despre transformare
După cum spuneam acum ceva vreme, la fiecare exersare trebuie să observăm starea în care se află corpul nostru, pentru că aceasta se schimbă. Spuneam, de asemenea, că putem observa, de exemplu, faptul că încheieturile noastre pot fi mai rigide dimineața, pentru ca în cursul zilei acestea să devină mai flexibile.
Într-adevăr, corpul nostru își schimbă starea de la moment la moment, de la zi la zi. Acest lucru trebuie să îl acceptăm. Dar modul în care apar aceste schimbări depinde foarte mult de acțiunile pe care le întreprindem. Starea corpului nostru va fi diferită, să zicem peste două luni, dacă suntem sedentari, și alta dacă facem mișcare. Acest lucru este deja evident.
***
Click aici pentru detalii despre cursurile noastre de TAICHI şi SABIA TAICHI.
***
Un aspect foarte important în practica Taichi-ului este, în acest context, acela de a observa schimbările care apar în urma fiecărei exersări. Această acțiune are importanţă în procesul nostru de autocunoaștere, dar și în vederea ajustării corporale pe durata următoarei exersări.
Ideea de transformare, de a accepta faptul că lucrurile – și noi înșine, implicit – se schimbă încontinuu, este un mod de a vedea lucrurile pe care Taichi-ul are posibilitatea de a ni-l construi, dacă facem aceste acțiuni de observare.
Dar această observare trebuie făcută atât generic, în mare, după fiecare exersare, cât și în detaliu.
La ce mă refer când spun să facem observarea în detaliu?
Mă refer la faptul că o acțiune extrem de importantă în exersarea Taichi-ului este observarea modului în care o postură corporală se transformă în alta, cum trecem dintr-o poziție a exersării în alta, fiind cât mai prezenți.
Și, iată, putem remarca încă o situație în care ni se relevă faptul că, după cum spuneam cu altă ocazie, Taichi-ul este o îmbinare a contrariilor.
***
Click aici pentru detalii despre cursurile noastre de TAICHI şi SABIA TAICHI.
***
Da, Taichi ne învață despre transformare, ne învață că ființa noastră este într-o continuă schimbare, fiind consecința acțiunilor noastre și a mediului căruia ne expunem. Taichi ne învaţă că schimbarea poate fi un lucru bun dacă acţiunile sunt cele potrivite. Şi ne învaţă, de asemenea, să devenim responsabili pentru fiinţa noastră, asumându-ne situaţia în care ne aflăm şi acţionând adecvat.
Adriana Giurgeanu, Instructor
6 martie 2025
Taichi este despre îmbinarea contrariilor
Se spune despre Taichi că este meditaţie în mişcare. Într-adevăr, acesta este un deziderat al Taichi-ului: în timpul exersării să se atingă o stare asemănătoare cu cea din timpul meditaţiei.
Dar cum anume ar arăta această „meditaţie în mişcare”?
Ideea de meditaţie presupune a opri fluxul gândirii narative, verbale, care de cele mai multe ori este compulsivă, adică greu de oprit. Mai exact mintea tinde să formuleze gânduri încontinuu şi necontrolat.
Care ar putea fi mecanismul, în Taichi, ce ar face ca acest lucru, gândirea compulsivă, să fie oprit?
Răspunsul constă în „a aduce atenţia către interior”, adică a aduce atenţia către detaliile posturale, către modul în care se execută mişcările. Dar, pe lângă aceasta, cel mai important lucru este acţiunea mentală de străduinţă în a face mişcările cât mai corect.
***
Click aici pentru detalii despre cursurile noastre de TAICHI şi SABIA TAICHI.
***
Însă nu este suficient. Deoarece starea meditativă are o caracteristică foarte importantă: relaxarea. Şi, iată, deci, necesitatea aducerii în exersarea Taichi a unei relaxări cât mai profunde, atât la nivel fizic, corporal, cât şi la nivel mental, psihic.
În consecinţă, pentru a putea face ca Taichi să devină cu adevărat „meditaţie în mişcare”, trebuie ca, pe de-o parte, să ne străduim să facem mişcările cât mai corect şi, pe de altă parte, să aducem, atât în corp, cât şi în minte, o cât mai profundă relaxare.
Și iată cum exersarea Taichi presupune îmbinarea contrariilor, astfel încât acesta devine expresia concretă a descrierilor din tradiţia chineză referitoare la conceptele Yin şi Yang şi îmbinarea armonioasă a acestora.
***
Click aici pentru detalii despre cursurile noastre de TAICHI şi SABIA TAICHI.
***
În Taichi, pe măsură ce se progresează în practică şi în înțelegere, se relevă multe detalii şi situații în care ființa noastră, prin intermediul exersării, învață să împace aspecte opuse, complementare, o abilitate de neprețuit în calea noastră de a progresa în direcția armoniei și a echilibrului interior.
Adriana Giurgeanu, Instructor
22 februarie 2025
Taichi este despre autocunoaştere
La cursurile de Taichi pe care le susțin nu există noțiunea de 
„încălzire”, în accepțiunea obișnuită, ca cea de dinaintea majorității sporturilor. Nu „facem încălzirea”, ci intrăm direct în execuția secvenței specifice de Taichi.
Singura parte de pregătire este un moment scurt de repaos la verticală, în care ceea ce facem este să ne pregătim interior de exersare. Această pregătire constă în a lăsa mintea să se liniștească, să iasă din contextul cotidian, lăsând gândurile să se piardă, aducând atenția către corp.
Exersarea Taichi-ului presupune o asumare responsabilă a stării corporale, un principiu de bază al acestei practici fiind „în primul rând, nu îţi face rău”. De aceea, în timpul exersării trebuie să fim atenți la senzațiile corporale și să ajustăm posturile și mișcările corespunzător.
Taichi-ul ne învață, astfel, despre cum să abordăm suferința: să o identificăm și să o localizăm, apoi să o eliminăm sau să o diminuăm. Un lucru esențial în acest proces este acela de a nu o mai considera ca parte din ființa noastră, să nu ne mai identificăm cu aceasta, ci, dimpotrivă, să o conștientizăm și să căutăm să o eliminăm prin ajustare.
***
Pentru înscrieri la cursurile noastre de TAICHI şi SABIA TAICHI ne puteţi contacta la 0787.625.055
***
De aceea Taichi este potrivit pentru orice vârstă și pentru orice condiție fizică, dar având, neapărat, în vedere acest aspect: să adaptăm posturile și mișcările pe măsura a ceea ce suntem în momentul exersării. Trebuie avut în vedere inclusiv faptul că, de exemplu, starea corpului nostru poate fi diferită la momente diferite ale zilei: dimineața e posibil să ne simțim un pic mai rigizi, dar pe măsură ce avansăm în zi, încheieturile să ne devină mai elastice…
Da, Taichi este despre autocunoaștere: ne cunoaștem, la un prim nivel, propriul corp, cu limitările și problemele lui.
Dar este și despre responsabilitate și despre modestie și realism.
***
Pentru înscrieri la cursurile noastre de TAICHI şi SABIA TAICHI ne puteţi contacta la 0787.625.055
***
În momentul în care exersezi Taichi trebuie să renunți la vanitate şi perfecţionism. Trebuie să te întorci către tine și să te privești și să te accepți așa cum ești în momentul exersării.
Adriana Giurgeanu, Instructor
16 februarie 2025
Taichi este despre blândeţe
Practica Taichi în scopul obținerii echilibrului interior folosește, de fapt, și o acțiune asemănătoare cu educarea: ne obișnuim să facem lucrurile într-un anume fel. Și cum „obișnuința este a doua natură”, pur și simplu devenim persoana care face lucrurile în modul respectiv.
Una din caracteristicile pe care Taichi-ul le cultivă în modul nostru de acțiune este blândețea.
Și cum anume se întâmplă acest lucru? Evident, folosind secvența de mișcări pe care o avem la dispoziție.
Cum arată „a face Taichi cu blândețe”?
Întrucât limbajul verbal este de cele mai multe ori insuficient și limitat pentru a putea descrie cât mai apropiat o anumită experiență, ne vom folosi, ca de obicei, de viața cotidiană obișnuită din care putem împrumuta experiențe care induc percepții asemănătoare.
„A face Taichi cu blândețe” este ca atunci când umbli printr-o cameră în care doarme cineva pe care nu dorești să trezești. Pașii devin foarte ușori și atenți, încercând să facă zgomot cât mai puțin. Gesturile mâinilor devin lente, păzite, mintea se întinde până în vârfurile degetelor, studiind textura lucrului apucat, aderența. Simțim, parcă, și felul în care se freacă lucrurile între ele atunci când încercăm, de exemplu, să tragem o carte de sub un teanc.
Mintea este trează, suntem prezenți în fiecare gest pe care îl facem.
Sau ca atunci când alinți un câine drag (sau orice ființă dragă): ești prezent în fiecare atingere, sufletul tău se lipește de subiectul alintului tău.
Blândețea presupune conectare, deschidere, prezență.
Acest mod de mișcare îl căutăm în exersarea Taichi-ului.
Dar acest lucru este posibil doar dacă ne oferim timp, dacă renunțăm la grabă, la nerăbdare.
Și, de fapt, soluția este tot în modul în care facem mișcările, tot în a aduce atenția în ceea ce facem, a ne dedica total execuției secvenţei de Taichi.
Adriana Giurgeanu, Instructor
8 februarie 2025
Am spus cu ceva vreme în urmă că practica Taichi-ului t
e ajută să obții echilibrul. Această afirmație, deși pare extrem de simplă și foarte ușor de înțeles, are niște nuanțe mai subtile.Referindu-ne strict la echilibrul interior, una din caracteristicile sale este stabilitatea emoțională.Și, pentru a înțelege anumite aspecte ale acesteia, ne vom referi la opusul ei, „instabilitatea emoțională”.Nu avem în vedere neapărat situații extreme, ci situații obișnuite, cazurile majorității oamenilor.Aceasta se manifestă, de exemplu, prin faptul că ne enervăm când cineva ne taie calea în trafic, sau când cineva trece cu mașina și ne stropește, sau când ne sâcâie ceva. Sau când ne rănește că cineva a vorbit pe un anumit ton sau că ne-a adresat niște cuvinte neplăcute, și așa mai departe.Sunt atâtea situații în care ne-am simțit „răniți”, „deranjați”, „jigniți”, „ofensați”,”iritați”, „enervați”, și în alte moduri de acest gen.
***
Click aici pentru detalii despre cursurile noastre de TAICHI şi SABIA TAICHI.
***
Dar modul în care reacționăm noi interior, modul în care „ne simțim” când ni se întâmplă acele lucruri, depinde în foarte mare măsură de noi înșine.Nu vi s-a întâmplat niciodată ca fix același scenariu care v-a enervat la un moment dat, să vă surprindă într-un moment de bine, de fericire, iar reacția voastră să fie complet diferită? Eventual să vi se pară amuzant…Modul în care recepționezi un lucru depinde în foarte mare măsură de felul în care te simți, de felul în care ești în momentul respectiv.
La aceste aspecte mă refer prin acea „instabilitate emoțională”. La faptul că suntem „supărabili”.Această „supărabilitate” are grade: unii sunt foarte ușor supărabili, alții sunt mai toleranți.
„Supărabilitatea” este generată, de cele mai multe ori, de un cumul de tensiuni și blocaje interioare. Ca atunci când te doare foarte tare măseaua: nu îți mai trebuie nimic, nu îți mai intră nimeni în voie; este totul un chin și tu devii o persoană insuportabilă pentru ceilalți.
***
Click aici pentru detalii despre cursurile noastre de TAICHI şi SABIA TAICHI.
***
Ceea ce e nevoie să facem este să ne vindecăm măseaua și astfel viața va deveni mai ușoară pentru noi, iar noi vom deveni niște persoane mult mai bine integrate social.”Durerea de măsea” în cazul de față reprezintă acele tensiuni interioare sau automatisme mentale care ne modelează modul de reacție interior (și nu numai) la lucrurile pe care le primim din exterior (lucrurile care „ni se întâmplă”).
Adriana Giurgeanu, Instructor
31 ianuarie 2025
Taichi nu este despre a ști multe
După cum spuneam acum ceva vreme, în practica obișnuită a Taichi-ului folosim secvențe de mișcări, bine definite, precum niște coregrafii. În cadrul unei secvențe, mișcările sunt grupate în mini-secvențe, tot foarte bine definite. Acestor mini-secvențe li se spune „forme” și poartă nume foarte expresive.
Există mai multe astfel de secvențe în Taichi.
Dar, ceea ce este esențial este, de fapt, să acordăm importanță fiecărei forme în parte, fiecărei mișcări. Începând chiar cu prima.
Există de multe ori în noi înşine ca o nerăbdare. Abia așteptăm să știm toată secvența. Ba nu, să știm cât mai multe secvențe!
Or, acest mod de a gândi, această grabă de a „bifa”, este o păcăleală.
Urmând acest mod de a gândi, în raport cu Taichi-ul, ne încurajăm să tratăm lucrurile cu superficialitate, în grabă, în trecere.
***
Click aici pentru detalii despre cursurile noastre de TAICHI şi SABIA TAICHI.
***
Esența în Taichi nu constă în a ști multe forme, multe secvențe.
Există o vorbă: „Nu te teme de cel care a exersat zece mii de forme, teme-te de cel care a exersat o formă de zece mii de ori.”
Este vorba despre a ne permite, în Taichi, să abordăm lucrurile cu răbdare. A ne apleca asupra a ceea ce facem cu grijă, cu atenție, cu dedicare. A nu trata lucrurile cu nepăsare, cu grabă, cu superficialitate.
„Dumnezeu este în detalii”.
Nu învățăm o secvență doar ca să bifăm ceva. Învățăm fiecare formă în parte ca și cum ar fi singura, ca și cum doar forma respectivă ar fi întreaga noastră secvență de învățat, ca și cum pe acea singură formă s-ar baza întreaga noastră practică.
Ca și cum acea formă este calea noastră spre perfecțiune.
***
Click aici pentru detalii despre cursurile noastre de TAICHI şi SABIA TAICHI.
***
Taichi-ul ne răsplătește doar dacă îl practicăm din toată inima, în fiecare moment al lui.
Cum spuneam acum ceva vreme, felul în care facem Taichi ne spune ceva despre noi.
Momentul în care facem Taichi este momentul în care suntem cu noi înșine. Felul în care practicăm Taichi este, într-o mare măsură, felul în care ne tratăm propria existență.
Adriana Giurgeanu, Instructor
24 ianuarie 2025
Taichi este despre echilibru
Predau Taichi de câtăva vreme și sunt foarte încântată să văd rezultate la persoanele
care îmi frecventează cursul.
Am remarcat că la persoanele care încep Taichi ca o primă activitate sportivă după o perioadă de pauză, rezultate evidente apar foarte repede.
O elevă a mea, la mai bine de 70 ani, m-a făcut foarte fericită într-o zi de curs, dimineața, în parc.
A venit la mine și mi-a spus, cu entuziasm, că a observat că de când practică Taichi i s-a îmbunătățit simțitor echilibrul și nu îi mai este teamă să meargă pe stradă.
Da, echilibrul este unul din cele mai importante aspecte ale ființei umane care este îmbunătățit prin acest tip de practică.
Cum se poate întâmpla acest lucru?
***
Click aici pentru detalii despre cursurile noastre de TAICHI şi SABIA TAICHI.
***
Reprezentarea greșită a corpului este corectată sub îndrumarea instructorului, astfel încât trunchiul să își recapete postura naturală, coloana așezându-se dreaptă și verticală.
De asemenea, un factor foarte important în obținerea stării de echilibru sunt deplasările, pașii.
Pașii în Taichi sunt specifici acestuia, nu sunt pașii unei deplasări obișnuite.
O deplasare obișnuită se bazează pe ciclicitatea alternării căderii cu redresarea.
În Taichi lucrurile stau complet diferit, punându-se accentul pe stabilitate.
***
Click aici pentru detalii despre cursurile noastre de TAICHI şi SABIA TAICHI.
***
Pașii se fac stabilizând mai întâi greutatea pe un singur picior, apoi piciorul liber este pus in punctul de destinație. Abia după ce talpa piciorului deplasat a fost așezată complet pe sol, centrul de greutate este mutat în poziția dorită.
În acest mod, pe întreaga durată a exersării, se caută permanent stabilitatea, echilibrul. Astfel se redobândește și se îmbunătățește simțul echilibrului. Acest simț, ținând de subconștient, se poate extinde, în timp, la nivel psihic.
Astfel, prin practica Taichi-ului vom putea deveni niște persoane mai echilibrate emoțional, căutând instinctiv starea de armonie, acționând întru obținerea acesteia, pentru noi înșine și pentru lumea în care trăim.
Adriana Giurgeanu, Instructor
20 ianuarie 2025
Taichi este despre adaptabilitate
Am auzit pe cineva spunând că este dificil să practici taichi pentru că îți trebuie foarte 
mult spațiu: o sală de sport, un teren mare, etc.
Am fost foarte nelămurită de această imagine, de această afirmație, pentru că nu îmi pare deloc așa. Am exersat taichi și în bucătăria mea, bucătărie de apartament comunist, în spațiul dintre ușa de la cămară, frigider, aragaz, dulap și masă, lângă geam.
Acolo am făcut de multe ori, cu drag, taichi.
Există o vorbă în rândul practicanților de taichi cum că „pentru a practica taichi îți trebuie spațiu cât să întorci o vacă”.
Taichiul se poate practica oriunde și oricând. Însă, o indicație extrem de prețioasă în exersarea acestuia este ca aceasta să fie adaptată situației și condițiilor prezente, care țin atât de propriul corp cât și de locul de exersare.
Ce înseamnă aceasta mai precis?
***
Click aici pentru detalii despre cursurile noastre de TAICHI şi SABIA TAICHI.
***
Înseamnă, de exemplu, că dacă ai probleme cu mobilitatea sau pur și simplu te miști greu, poți să faci posturile mai înalte, pașii mai mici. Astfel, Taichi-ul este accesibil oricărei condiții fizice și oricărei vârste.
Mai este o vorbă: felul în care faci Taichi arată ceva despre tine. Iar în situația de față arată cât suntem de adaptabili.
Dar adaptabilitatea este o calitate care poate fi dobândită și dezvoltată prin practica Taichi-ului, tocmai prin aceste acțiuni de ajustare a exersării, potrivit cu situația prezentă.
Iar adaptabilitatea este o calitate absolut necesară în viața noastră de zi cu zi.
Adriana Giurgeanu, Instructor
Taichi este despre a-ţi depăşi limitele
Ceea ce am descoperit de-a lungul timpul, prin practica Taichi-ului, este că exact acel lucru care pare să facă Taichi-ul dificil de practicat, este încă una din proprietățile care
îl fac pe acesta extrem de valoros: însuși faptul că „trebuie” învățate o „grămadă” de mișcări.
Pe scurt, modalitatea tradițională de învățare și de practicare a Taichi-ului este prin intermediul unor secvențe de mișcări bine definite, precum coregrafia unui dans.
Într-adevăr, la prima vedere aceste secvențe par complexe, greu de reținut. Dar, apelând la abilitatea numită adaptabilitate, de care vorbeam acum ceva vreme, putem să ne rezumăm la un număr confortabil de mișcări și să creștem treptat, pe măsură ce le reținem și le aprofundăm.
***
Click aici pentru detalii despre cursurile noastre de TAICHI şi SABIA TAICHI.
***
Dar, pe de altă parte, să nu uităm: practicăm Taichi pentru a ne exersa mintea prin intermediul corpului. Or, știm că memoria este una din calitățile minții care se pierd odată cu trecerea timpului, dacă nu este exersată. Și iată că putem interveni și asupra acestui aspect cu ajutorul Taichi-ului. Este ca și cum luptăm împotriva degradării mentale cu ajutorul acestuia.
Deci, să nu ne fie teamă de efortul de a memora, să nu ne fie teamă de a ne exersa mintea și în acest mod.
Da, poate apărea uneori frustrarea că nu reținem, dar important este să ne acceptăm limitările și să ni le depășim, cu blândețe și perseverență, prin practică.
Adriana Giurgeanu, Instructor
Taichi este despre comunicare
Adriana Giurgeanu, Instructor
